< Inapoi

Laser fractional CO2

Laser - definitie si principii

Laserul, amplificare a luminii prin stimularea emisiei radiatiei, este unul dintre cele mai importante instrumente medicale in societatea moderna. Conceptul teoretic de „laser” a fost enuntat pentru prima oara in 1917 de Albert Einstein prin „Teoria cuantica a radiatiei”.

De la realizarea laserului cu rubin in 1960 de catre Maiman au aparut numeroase tipuri de lasere, acestea fiind folosite si in diferite scopuri medicale.

Inca din 1963, atat laserul cu rubin cat si cel cu argon au fost folosite in tratarea nevus flammeus (*„pata vin de Porto”) si a altor boli vasculare. Incepand cu mijlocul anilor ‘70, ambele tipuri de lasere se foloseau pentru tratarea bolilor vasculare, semnelor de nastere sau a neoplasmelor, etc.

In prezent, laserul colorant a fost imbunatatit pentru a avea efecte pozitive. Laserul se bazeaza pe teoria amplificarii luminii prin stimularea emiterii de radiatii si foloseste energie externa pentru a genera o lumina speciala si puternica.

Laserul are trei caracteristici principale:

In primul rand, mediul activ laser poate fi de trei tipuri: gazos (argon si CO2), lichid (vopsea organica) si solid (rubin). Lungimea de unda a fasciculului laser variaza in functie de mediu pentru a decide diferitele caracteristici optice si scopul medical de folosinta.

In al doilea rand, sistemul de pompare furnizeaza energie mediului activ pentru a emite lumina prin aducerea atomilor pe un nivel de energie superioara. in ultimul rand, cele doua oglinzi paralele situate la capetele mediului activ formeaza cavitatea optica si se pot amplifica. O parte din lumina trece printr-o oglinda pentru a determina fasciculul sa emita in exterior.

Fasciculul laser are 3 caracteristici principale: monocromaticitate, timp si directii egale pentru toate fazele razei si lipsa dispersiei luminii. Datorita acestor caracteristici, fasciculul poate concentra cantitati mari de energie optica in mod intensiv spre obiectul de interes al pielii.

Laserul CO2

Laserul CO2, un tip de laser fractionat, este frecvent folosit in domeniul dermatologic. Laserul adopta tehnologia fasciculului neon heliu de culoare rosie datorita caracteristicii de invizibilitate si nu face absorbtie selectiva dupa culoare.

Lumina poate fi usor absorbita in tesuturile pielii avand o proportie de apa de 85% pana la 90% pentru a distruge instantaneu tesutul partii iradiate, fara a afecta tesuturile adiacente. Pe de alta parte, laserul cu rubin poate fi absorbit atat in melanina, cat si in cantitati mici in hemoglobina.

In prezent, laserul cu rubin este folosit pentru a indeparta tatuaje in Marea Britanie, nevul Ota in Japonia si semnele de nastere colorate si tatuajele in SUA.

Laserul se foloseste cu succes in numeroase domenii ale stiintei medicale, in special in dermatologie, si poate reprezenta un tratament medical pentru numeroase boli si simptome cum ar fi semne de nastere, alunite, pistrui, petele usor maronii, tatuaje, cheratoza seboreica si alte boli de colorare a pielii, angiom cireasa, granulom piogenic, telangiectazie, pata “vin-de-Porto”, hemangiom si alte afectiuni ale vaselor sanguine, veruci plantare, cancer de piele si cheloide etc.